Nu stiu exact cum sa incep acest post pentru ca nu stiu sigur cati vor intelege ce am de zis. :)) Ce pot sa va spun din prima insa este faptul ca de multa vreme am un gand care imi tot ciocaneste mintea si care nu ma lasa in pace: “Si acum incotro?“.

Asa cum toti stiti deja, m-am casatorit si am inceput o noua etapa a vietii. Ceea ce multi nu stiu este faptul ca si profesional mi-am atins unele goluri si vise pe care le aveam de mult timp. Adevarata si marea mea pasiune este, si a fost dintotdeauna: arta. M-am nascut practic in salile de vernisaj, am desenat de cand eram mica si mi-am descoperit pasiunea pentru webdesign si grafica publicitara intr-o zi de ianuarie cand ma uitam la o emisiune pe Antena 1 prezentata de catre Hi-Q. :P

Scrisul a fost si este un hobby al meu, iar showbiz-ul mi-a fost, si inca imi este, muza. Cu toate acestea, ca orice suflet de artist, exista lucruri, in aceasta lume plina de sclipici a show-ului, care ma obosesc, ma seaca de puterea creativa, ma fac sa imi doresc sa nu o fi cunoscut niciodata. In momentul in care am intrat in acest proiect impreuna cu Pyuric nu m-am gandit nicio secunda ca vom ajunge unde am ajuns, ca totul o sa se transforme intr-o munca serioasa care imi va pune si o stampila in frunte.

Stampila la inceput era amuzanta: “Esti una din “fetele” de la monden“. ;)) Apoi a devenit serioasa: “Wow. Tu esti aia de la monden, nu?” Dupa, insa, a devenit: “Vezi ca daca iti spun asta sa nu dai pe monden“, “Iti spun ceva, dar sa nu le zici celor de la ziare“, “Auzi, dar asta nu apare pe monden, nu?“. :( Nu, nu apare pe monden! Nu, nu o sa apara niciodata pe monden. Nu, nu as spune lucruri grave cu adevarat niciunui coleg din presa scrisa de monden pentru ca m-ar durea pe mine durerea celor pe care i-as trada. Believe it or not. :)

Din acest motiv, combinat cu noua mea slujba si noua familie, am decis sa incep sa ma retrag din ochiul public. Ma intorc la radacini. Ma intorc la arta mea, la bucuria de a primi o imagine bruta pe care sa o transform intr-o bijuterie. Back to basics. Am semnat de curand si un anumit contract, despre care va voi povesti, care imi permite sa incep sa imi regasesc linistea ce mi-o oferta arta, dar sa mentin un ochi vigilent asupra lumii muzicii, lume fata de care am o iubire eterna.

Nu va speriati insa! O sa ma vedeti in continuare. :) O sa continui sa scriu recenzii de coperti de albume si single-uri si o sa comentez videoclipurile, dar voi face totul din punctul de vedere al unui om cu scoala de arte in spate.

Cine stie…poate…intr-o zi…o sa reusesc sa redevin…Ada, fata care acum 7 ani facea un pariu cu un admin dintr-un netcafe ca o sa realizeze un site pentru o formatie, site mai frumos decat cel oficial. :)

Va sarut cu stima, drag si respect pentru tot ce mi-ati daruit atunci cand mi-ati comentat articolele.

Sa ne “citim” cu bine!