Ada, Marius, Giulia and Co. la Sopot

Yeee! Hai ca m-am mobilizat sa scriu acest post. Il scriu si ca sa celebrez ca imi pot amana operatia pana dupa nunta, asa ca era cazul sa scriu ceva frumos.

Nici nu stiu de unde sa incep…. Presupun ca primul lucru care imi vine in minte este rasetele continue care au dominat aceasta calatorie. Asa cum zicea si Marius, nu cred ca imi pot aduce aminte cand am mai ras atat de mult in ultima perioada. Radeam in continuuuuuu. Radeam ca eram fericiti ca suntem acolo, radeam pentru ca avem o echipa de milioane, radeam pentru ca polonezii sunt foarte de gasca si foarte amuzanti, radeam pentru ca nu simteam niciun stres. Poate va asteptati sa zic ca am avut morcov si nu stiu ce emotii… Neah! Ne-am dus cu inima deschisa si cu o fericire totala in suflet si asta s-a vazut si s-a simtit in tot ce am facut.

Polonezii sunt incredibili! Sunt complet indragostita de ei, de cultura lor, de felul lor de a face lucrurile si afacerile, de prietenia lor, de tot. Nu am simtit nicio secunda vreo povara a unei obligatii, nu am simtit nevoia de a fi atent ca nu cumva sa te fraiereasca, nu am avut ce sa reprosam la hotel, la felul in care a decurs festivalul, la felul in care fac repetitii etc. Poate o sa ma acuze multi ca am impresia ca unbla cainii cu covrigi in coada pe acolo… Pai…sincer cam asa e. Au pornit cam tot de acolo de unde am pornit si noi, dar sunt cu vreo 50 de ani inainte. Si stiti unde sunt diferiti? Sunt diferiti ca atitudine. La ei totul e pozitiv. Pun partea buna in fata si pe aia marseaza. Eu recunosc ca m-am inasprit pentru ca lucrez in lumea afacerilor din Romania si am ramas total socata cand, in timpul unei discutii de afaceri, mi-au spus, razand si cu bucurie in ochi, ca lor le place sa lege prietenii cu oamenii cu care lucreaza si ca rasul si relaxarea ii ajuta in afaceri. Nu am crezut niciodata ca o sa dau dreptate unei asemenea afirmatii. In acel moment insa, in acel loc si in acea companie am stiu insa ca are dreptate! Apoi am revenit in tara si mi-am dat seama ca nu am sanse sa supravieuiesc aici asa, dar asta e altceva….

Ca si profesionisti…jos palaria. Totul facut la minut, calculat, fiecare stia ce are de facut si…incredibil, dar adevarat, la ei la repetitii nu se urla/injura/ureaza de intoarcere in origini etc. Fiecare stie ce are de facut si gata. Pe langa asta sunt mult prea punctuali. Cand batea de fix si daca nu erai acolo unde trebuia sa fi, imediat te cautau. La ei cand se zice o ora, aia e.

In rest ne-am simtit ca in familie. Giulia este o fata de catralioane si o super make-up artist. O sa vedeti si in poze ca le-a aranjat pe fete si m-a machiat si pe mine pentru club. Ma gandesc sa ma smiorcai sa ma machieze si la nunta, nu-i asa Giulia?

Irina si Crista sunt doua nebune si jumatate. Danseaza de se rup, isi fac muuuuuuuuuulte poze in care se prostesc, dar cu toate astea sunt diferite. Irina este agitata ca un Pepsi, iar Crista este ganditoare. La prosteala insa sunt cot la cot cu noi.

Paul si Bogdan sunt bestiali. Bogdan vorbeste ca Donald Duck si din orice propozitie scoate un banc, iar Paul este za cool mf. Unele din cele mai amuzante momente era cand Bogdan era cu dermatograful negru in ochii lui Paul incercand sa accentueze putin machiajul lui de scena. Foarte….man like.

Pe langa pustime mai eram si noi…ai batrani: Marius si Ada. Va spun cu mana pe inima ca niciodata nu l-am vazut pe Marius asa relaxat si asa bufon. Toata lumea zice de el ca e mai retras si mai serios. Riiiiiiiiiiiiiiight!! Trebuia sa vedeti acolo cum se prostea sau cum ne-am oprit in fata aeroportului la intoarcere si am mai tras o portie de ras de se zguduiau peretii saracului Otopeni. Sigur zicea lumea ca a venit grupa mica gradinita in tara ca altcineva cine sa rada la aproape 2 noaptea pravaliti peste bagaje.

Ah cate v-as mai povesti, dar m-am lungit muuuult si trebuie sa ma odihnesc. Joi plec la Bucuresti pentru ca ne asteapta o noua aventura poloneza! Mergem sambata la Hity na czasie si suntem toti extrem de incantati ca ne revedem si ca mergem iar la dragii nostri prieteni polonezi. Va las acum in compania unor poze si saptamana viitoare promit ca nu mai intarzii atat cu povestile de la Hity na czasie.