Andre – inapoi in trecut

Stateam ieri si ma uitam la o emisiune in care era invitata Andreea Balan… Printre maximele ei gen “barbatilor le plac mai mult femeile cu silicoane”, ma intrebam cat se poate de serios cum am putut eu fi fana Andre… Pe vremea aia cand eram mica si..erm.. naiva si nu orice fana, ci una inraita. Cu colectie de postere si articole, toate albumele lor in format original, prezenta la concerte, disperare dupa autografe, etc. Da, stiu, si mie mi-e rusine acum ca ma uit in urma! Nu mai faceti si voi misto, ca am facut si singura dupa ce am mai crescut

Am revazut recent cateva videoclipuri de-ale lor vechi si lesinasem de ras, iar in acelasi timp imi venea sa ma ascund sub pat de rusine ca ascultam asa ceva Ma uit in urma acum si nu vad decat doua fete care falsau la greu (cu Antoneasca in frunte), cu cel mai kitschos look posibil (ahh… coditele impletite roz… si platformele alea oribile!), versuri superficiale de pubertate… sa continui? Ce vedeau copii in ele de aveau atatia fani?! Da oare eu ce vedeam de puteam asculta asa ceva pe atunci, pe langa alti artisti gen Smokie si Chris Rea cu care am crescut?

Si, mai grav de atat, cum au putut unii sa ramana fani pana azi – in special ai Andreei Balan? Vad oameni maturi care inca o idolatrizeaza, o apara cu orice pret, desi au depasit de mult varsta de 20 de ani… Te astepti sa treci de perioada Andre odata cu varsta la care iti iei buletin, sa treci la ‘next level’, la muzica de alta calitate.. Dar se pare ca m-am inselat.

In amintirea acelor vremuri, va las in compania unui videoclip si a unei melodii. “Libera la mare”, si “La intalnire”. Apropo, vreau comentarii referitoare la fenomenul Andre, poate ma ajutati si pe mine sa inteleg

Posts related: Andreea Balan “Prinde-ma, aprinde-ma”